Consecințele Brexitului

consequences-of-brexitDecăderea Bruxelles-Eu, nașterea unei Europe de către oameni, pentru oameni

În data de 23 Iunie, 2016, britanicii au votat să părăsească Bruxelles-Eu. Această decizie a fost o victorie istorică pentru democrație și un prim pas în crearea unei Europe mai bune. În ciuda faptului că anumite părți din mass media globală și europeană încearcă să aloce această victorie xenofobiei și rasismului, lucrurile nu stau așa. A fost un vot dat de o majoritate a cetățenilor britanici îngrijorați, care refuză ca o construcție dictatorială precum este Bruxelles – Eu să le conducă toate aspectele vieții lor. Rezultatul a fost o victoriei răsunătoare a democrației asupra dictaturii corporatiste.

Bruxelles – Eu nu este o organizație democratică. Nici președintele ei, nici latura executivă (Comisia Europeană) nu pot fi aleși sau demiși de oameni. Chiar și Parlamentul European, care se consideră o instituție democratică, nu este mai mult decât o caricatură căreia îi lipsesc drepturi democratice fundamentale, cum ar fi dreptul de a iniția o legislație nouă.book_promo

Fundația Dr. Rath a contribuit la rezultatul referendumului britanic prin răspândirea cât mai largă a unor fapte istorice decisive. Cum este prezentat și în cartea noastră ”Rădăcinile naziste ale Bruxelles – EU” bazele acestei construcții nedemocratice ”Bruxelles-Eu” au fost furnizate de planurile postbelice pentru o Europă cucerită, trasate de naziști și principalii lor finanțatori, cartelul IG Farben. Acest cartel era compus din Bayer, BASF, Hoechst și alte corporații germane din industria chimică și farmaceutică.

Decizia luată de ziarul ”London Times” în data de 9 Iunie, 2016, de a publica dovezi cheie din cartea noastră, cu doar 2 săptămâni înainte de referendum, a fost o premieră în expunerea trecutului întunecat al Bruxelles – EU, cetățenilor britanici. La doar câteva zile de la această dezvăluire, importante publicații din media britanică au început să-și îndemne cititorii să voteze pentru Brexit.

De ce tema Bruxelles –Eu este importantă pentru sănătatea naturală

Fundația Dr. Rath este o organizație nonprofit care are ca scop stabilirea unui sistem global de asistență medicală. Acest lucru întră în perfect dezacord cu scopul industriei farmaceutice ”afacerea cu boala” ce vede bolile umane ca o investiție globală. Aceste interese de afaceri au fost arhitecții cheie din spatele creării Bruxelles – EU și speră la crearea unui monopol global cu medicamente sintetice patentate.

În consecință, au fost create legi foarte restrictive în privința sănătății naturale în Europa, ele fiind proiectate în așa fel să protejeze industria farmaceutică,în valoare de 1 trilion de dolari pe an, și să le ofere un monopol pe sănătate. În ciuda celor 44.000 de cereri pentru aprobarea unor atestate de sănătate naturală, numai 300 au primit autorizația. Și asta în ciuda a peste un secol de cercetări asupra vitaminelor și a micronutrienților esențiali.

Rezultatul referendumului britanic – ce pune la îndoială legitimitatea Bruxelles – EU – este un semnal pentru milioanele de europeni care sunt interesați în prevența bolilor: cu pereții acestei organizații prăbușindu-se, o nouă Europa se naște iar asistența medicală preventivă este unul din stâlpii de bază.

Către o Europă democratică, de către oameni, pentru oameni

Fundația Dr. Rath nu este împotriva unei Europe unite. Credem că viitorul continentului european trebuie să fie concept în jurul unei Europe democratice, creată de oameni, pentru oameni. De aceea am lucrat îndeaproape cu supraviețuitorii lagărului de la Auschwitz, cu care am împărtășit acest scop comun de mulți ani. În Noiembrie 2007, fundația noastră s-a întânlit cu peste 30 de supraviețuitori ai lagărului de exterminare de la Auschwitz, precum și din altele, în orașul polonez Oswiecim. Bazându-se pe crezul lor moral, acest  grup extraordinar de persoane au decis să participe la discuțiile despre viitorul Europei. Împărtășind experiențele lor din trecut și anticipând criza de legitimitate prin care trece Bruxelles – Eu astăzi, ei au propus o constituție a unei Europe de către oameni, pentru oameni.

Auschwitz_survivors_2007_meetingCheia acestei metode unice și democratice este protejarea sănătății și a vieții împotriva intereselor corporatiste, a căror profituri derivă din transformarea corpului omenesc, într-o piață de desfacere. Constituția se ridică deasupra ideologiilor politice și cheamă la protejarea unor zone cheie a vieții omenești împotriva intereselor corporatiste: dreptul la viață, dreptul la sănătate, dreptul la mâncare naturală, dreptul la un mediu înconjurător curat, respectul pentru demnitatea umană și protecția valorilor sociale.

Cum au recunoscut supraviețuitorii de la Auschwitz, pentru a construi o Europă cu adevărat democratică, aceasta poate să fie creată doar de către europeni, nu de corporații sau acționari politici. Mai mult, această Europă nu poate să fie creată prin adoptarea așa numitelor pacturi economice libere, a căror principali beneficiari sunt tot industriile farmaceutice, petrochimice și chimice, băncile și alte carteluri multinaționale. O Europă de către oameni, pentru oameni este exact opusul intereselor acestor organizații.

Prin votul de ieșire din Bruxelles Eu, britanicii au dat o lovitură puternică acestei organizații nedemocratice. Și mai presus de toate, votul a 17 milioane de oameni din Marea Britanie a fost un semnal de trezire pentru democrația din Europa. Acum, europenii au o șansă de a construi o Europă democratică, o Europă de către oameni, pentru oameni. Este timpul să începem!

http://www4.dr-rath-foundation.org/features/demise-of-the-brussels-eu-rise-of-a-europe-for-the-people-by-the-people.html

Brexit: Șantajul Europei

Gove-Brexit-New-flagDe când s-a stabilit data referendumului din Marea Britanie, politicienii și presa care susținea rămânerea în Uniunea Europeană au lansat un șantaj asupra cetățenilor britanici, pentru a îi convinge de a vota ”cum trebuie”. O imensă campanie media, sponsorizată și de la Bruxelles a început, campanie ce a folosit fiecare mijloc necesar pentru a-și îndeplini scopul.

Mai întâi au atacat pe linie economică. Dezastul a fost anunțat peste tot, în caz că britanicii ar îndrăzni să iasă din Uniune. Lira ar scădea în valoare, prețurile ar crește, companiile multinaționale ar pleca, practic Marea Britanie ar trebui să devină o țară subdezvoltată africană dacă ar ieși din UE. Însuși Soros a avertizat că în cazul unei ieșiri, mulți speculatori financiari ar ataca piața londoneză. It takes one to know one cum ar spune britanicul (e nevoie de unul să-l recunoască pe altul) sau poate se referea chiar la el. Însă argumentele financiare se pare că nu au avut efectul scontat, tabără pentru Brexit fiind numeroasă.

Așa că au început șantajul emoțional. Au făcut filmulețe cu personalități îndrăgite de britanici, sketch-uri în umorul fin englezesc  pentru a convinge populația. În multe din asemenea filmulețe sau mesaje propagate prin media, se spuneau multe neadevăruri sau părție adevărate erau mult exagerate. Într-unul se mulțumea Uniunii Europene pentru drepturile omului, abolirea sclaviei, protecția granițelor și libertatea cetățenilor. În mintea unora, Europa era în Evul Mediu înainte de crearea Uniunii Europene, unde boierii putea să ia prin forță orice doreau de la săracii țărani și burghezi. Un ziar britanic a făcut un articol satiră la adresa acestor scenarii apocaliptice, spunând că în cazul unui Brexit, Marea Britanie va fi atacată de dinozauri.

Și am ajuns la momentul actual unde rezultatele sunt așa de apropiate încât până la numărarea voturilor, nu se știe care va fi decizia. Desigur, partea pro Brexit nu își face sieși nici o favoare având ca vârf de lance pe Nigel Farage, de la UKIP. Partid populist de dreapta (unii ar spune de extremă dreapta), UKIP s-a cățărat în sondaje, pe nemulțumirile britanicilor, ei obținând chiar locuri în Parlamentul European, la ultimele alegeri. Cu mesaje xenofobe, ei au căștigat încrederea anumitor cetățeni, care căutau un țap ispășitor pentru necazurile lor. Mulți britanici însă și-au dat seama că Nigel Farage este doar un politician care profită de o ocazie pentru a lua niște voturi, o persoană nefrecventabilă dar necesară în contextul actual. Pănâ și un ceas stricat arată ora corect, de două ori pe zi. Personalitatea lui Nigel Farage este ceva ce poate a influențat pe unii britanici să nu susțină ieșirea Marii Britanii, nedorind să-i confirme discursurile politicianului.

Dar oare au britanicii dreptate când sunt nemulțumiți de Uniunea Europeană? Multe din neplăcerilor lor sunt aplicabile și celorlalți cetățeni europeni. Birocrația Uniunii deja nu mai poate fi ignorată. Faptul că cetățenii votează parlamentarii europeni care nu au mare putere în fața Consiliului European (cei care nu sunt aleși democratic) deranjează și face ca Uniunea Europeană să fie total detașată de problemele oamenilor. Criza financiară din 2009 a arătat și inegalitatea dintre statele componente și cine sunt adevărații conducători ai acestei organizații politice.brexit_referendum_2653005

Însă cel care a decis organizarea acestui referendum, nu e preocupat de egalitatea în drepturi a cetățenilor europeni. David Cameron este la fel de preocupat de un câștig politic ca și adversarul său și chiar dacă britanicii vor vota rămânerea în Uniunea Europeană, el va folosi numărul mare de eurosceptici pentru a șantaja Uniunea Europeană în a acorda drepturi speciale Marii Britanii și astfel, să căștige el capital politic. Acest lucru va enerva și mai tare restul cetățenilor europeni și va crește euroscepticismul. Deja sunt zvonuri ale unor posibile referendumuri, întocmai ca cel din Marea Britanie, în Austria, Danemarca, Franța, Olanda și Cehia.

Un lucru este clar. Această construcție politică numită Uniunea Europeană nu mai poate exista în forma sa actuală. Adevăratul său scop a fost demascat: de subjugare a popoarelor Europei unei conduceri centrale care să decidă în locul guvernelor alese. Referendumul din Marea Britanie este important pentru că poate fi primul șoc necesar dezmembrării acestei organizații. În locul ei ar trebui să există o altfel de organizație care se aibă ca prim scop, reprezentarea corectă a dorințelor populației europene.

Febra de referendum

brexit doorAnunțul făcut de Primul Ministru al Marii Britanii, David Cameron de a organiza un referendum în luna iunie, pentru a decide dacă aceasta va rămâne sau nu în Uniunea Europeană, a agitat apele și în celelalte state ale uniunii, care nu s-au simțit reprezentate corespunzător de șefia de la Bruxelles. Evenimentele din ultimii doi ani au făcut ca euroscepticismul să crească în rândul populațiilor țărilor europene, iar această nemulțumire tinde să explodeze în organizare unor referendumuri, și în alte țări, după modelul britanic.

Această ”modă” a fost lansată însă, în vara trecută, de Grecia, care și-a chemat cetățenii la consultări, pentru a decide soarta datorie țării. Lucru acesta a fost condamnat cu tărie de marile puteri europene, în special Germania, care protestat față de această acțiune democratică. Pentru prima dată s-a văzut clar, scopul acestei construcții numite Uniunea Europeană, de a servi marile puteri centrale în dauna celorlalte state. Greciei i-au fost impuse niște reforme administrative din afară, reforme ce nu au dat nici un rezultat până acum, ba chiar au înrăutățit lucrurile. Protestele diferitelor categorii sociale sunt la ordinea zilei, iar guvernul nu mai are nici o putere, aceasta fiind cedată integral organismelor internaționale.

Grecia se află în prima linie și în calea refugiaților din Siria. Acesta a fost al doilea moment de claritate asupra construcției Uniunii Europene. Germania, simțindu-se mărinimoasă, a invitat refugiații din Siria să emigreze către Europa, iar când a văzut numărul mare de persoane ce au acceptat această invitație, a decis ca toată lumea să contribuie, printr-o cotă de refugiați, pe țară. Atunci când era vorba de împărțirea datoriei Greciei, Germania nici nu a dorit să audă, când este vorba de refugiați, toată lumea să ajute. Prin aceasta s-a văzut că Uniunea Europeană nu este o unire în drepturi egale, ci mai mult o subjugare a celorlalte țări, intereselor Germaniei și a Comisiei Europene (numită în mod nedemocratic).

David CameronSă ne înțelegem, David Cameron nu este această figură revoluționară care vrea să schimbe Uniunea Europeană pentru a deveni mai corectă față de celelalte state. Nu, el este un om politic care va trece prin niște alegeri în curând și această mișcare este pur electorală și populistă. Nu vrea să iasă din UE ci vrea tratament preferențial pentru Marea Britanie, același ca al Germaniei sau Franței; el nu vrea să stea la masă cu Grecia, România sau alte țări est europene.

                                                                      Adevărat vorbeam,

                                                 Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,

                                                 Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.”

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                       Grigore Alexandrescu

Indiferent de dorințele domnului Cameron, valul pe care l-a stârnit riscă să cuprindă toată Europa. După cum declară Donald Tusk, președintele Consiliului European, este ”melodia politico-populistă a unor capitale de a arăta cât de eurosceptice sunt”. În Decembrie, danezii au respins alinierea la normele de justiție europene. În Aprilie, olandezii vor decide dacă vor accepta un acord comercial stabilit între Uniunea Europeană și Ucraina. Acest referendum a pornit de la o petiție online semnată de 300 de mii de persoane, iar ponderea celor care vor spune ”Nu”, pare să cățtige. Polonia a cerut să fie organizat un referendum înainte ca țara să adopte moneda Euro. Primul Ministrul al Cehiei a afirmat că o eventuală ieșire a Marii Britanii din UE, ar putea îndemna și alte țări să-i urmeze exemplu, iar Primul Ministrul sârb a afirmat că aderare la Uniunea Europeană nu mai este un vis tentant, așa cum era în trecut. Poate pentru că minciunile nu ma stau așa de bine în picioare ca în trecut.

Acesta nu va fi primul referendum pe care Marea Britanie îl are, în legătură cu destinul său european. În 1975 a avut loc o consultare a populației pentru a decide dacă întră în UE sau nu. Însă, ceea ce părea a fi o victorie ușoară pentru tabăra ”Nu”, cu două treimi votând să nu intre în UE, acest lucru s-a întors în ziua votului. Mulți ani după, s-a aflat că tabăra ”Da” a fost finanțată masiv de sectorul industrial, de bănci și de Comisia Europeană. Cu acești bani, s-au organizat acțiuni masive de convingere a publicului de a-și schimbat votul, cum ar fi închirierea de curse charter, puse la dispoziție a peste 1000 de activiști pro UE, pentru a călători și convinge lumea să voteze ”Da”. Putem să ne așteptăm la astfel de eforturi financiare și acum, mai ales că miza va fi viitorul Uniunii Europene.

UE_book-ro-coverUniunea Europeană în forma sa actuală trebuie să dispară. Este o construcție nedemocratică menită să transfere puterea de la guvernele locale, la puterea centrală a Comisiei Europene. Din cauza rădăcinilor naziste ale sale, ea nu poate fi doar ”reformată”, ci trebuie schimbată în totalitate de un sistem cu adevărat democratic: o Europa pentru oameni, dinspre oameni

http://www.independent.co.uk/news/uk/politics/how-we-were-talked-into-joining-europe-224339.html

http://www.bbc.com/news/uk-politics-35621079

http://www.telegraph.co.uk/news/newstopics/eureferendum/12176161/Referendum-contagion-that-threatens-to-paralyse-Europe.html

Uniunea Europeană, obligativitatea de a fi de acord

Jean-Claude JunckerCriza imigranților din Siria a declanșat o serie de probleme în spațiul geopolitic european. Unele sunt de ordin umanitar, unele sunt de ordin logistic. În acest haos generat, este normal ca să se facă greșeli, fiind pentru prima dată după al Doilea Război Mondial, când statele Uniunii Europene se confruntă cu o mișcare atât de mare de populație. Însă această criză a mai făcut ceva, și anume, să arate tuturor, dacă mai era cazul, modul în care este condusă Europa și cum se iau deciziile la nivel central, fără a se lua în considerare capacitățile sau opiniile tuturor membrilor.

În urma reunirii consiliului JAI de săptămâna trecută, au fost stabilite cote obligatorii de refugiați pe care fiecare țară va trebui să-i primească. România a fost împotriva acestor cote, ea angajându-se  atât prin vocea președintelui, cât și prin cea a premierului ( intr-un rar consens) la primirea a 1500 de refugiați. Însă, prin decizia consiliului JAI, România  va trebui să primească peste 6000 de refugiați. Deciziile se iau pe bază de vot, iar cum votul împotriva cotelor obligatorii a fost minoritar, noi suntem obligați să ne conformăm. Totul pare în regulă și democratic. Doar că nu este așa. Consiliu JAI este alcătuit din totalitatea miniștrilor de justiție și cei ai afacerilor interne ale statelor membre UE, care nu sunt aleși în mod democratic. Ei sunt numiți. Și chiar dacă cei care îi numesc au o oarecare reprezentare populară, tot nu este destul de concludentă. Cei din Consiliu European, comisarii pe diferite domenii ai Uniunii Europene, nici ei nu sunt aleși, ci numiți. Domnul Barosso, domnul Juncker, au fost aleși? Da, dar nu de populația Europei. Cei pe care îi alegem noi, sunt parlamentarii europeni. Despre calitatea celor propuși de partide pentru a-i trimite în Parlamentul European, se poate discuta pe larg, însă și dacă toți ar fi oameni bine intenționați, odată ajunși acolo trebuie să se alăture unui mare grup parlamentar european. Altfel, vocea lor nu poate fi auzită. Doar pentru că se votează sau se țin alegeri, nu înseamnă că este și democrație. Multe regimuri totalitare au ținut ”alegeri” care nu însemnau nimic, al căror rezultat era dinainte stabilit.

Romania-BulgariaProbabil pe noi ca români, ne doare și mai tare această trecere peste suveranitatea țării având în vedere că, de la integrarea noastră în Uniunea Europeană, am fost tratați ca cetățeni de mâna a doua. Am fost discriminați, s-au dus campanii de denigrare împotriva noastră în mai multe țări. Ni s-a refuzat în repetate rânduri aderarea la spațiu Schengen din cauza corupției sau din cauza securizării granițelor (ironic în contextul de față), însă Germania însăși a arătat până unde duc aceste tratate când a decis să-și închidă granița cu Austria. Egalitatea lor merge doar până unde le convine, imediat schimbă placa dacă ea poate să fie folosită în defavoarea lor.

Uniunea Europeană nu este o construcție democratică și această criză a expus clar acest lucru. Ea a fost făcută să domine de la centru celelalte state, iar țara noastră se află, din păcate, la marginea ierarhiei. Este un lucru trist că acum, e mai bine să fii refugiat sirian, decât cetățean român în Europa. Vei fi mai bine primit și mai bine văzut.

Transparența TTIP

ttip 1Negocierile tratatelor transatlantice comerciale între Europa și Statele Unite ale Americii au fost acuzate mereu de lipsă de transparență, întâlnirile dintre reprezentanții celor două puteri geopolitice și reprezentanții marilor companii industriale desfășurându-se în spatele ușilor închise. Iar ultima încercare de a oferi publicului, informații asupra tratativelor, nu a făcut decât să adâncească opinia lipsei de transparență și controlul masiv pe care marii jucători ecconomici îl au, în aceste discuții.

Documente ce descriu întânlirile dintre oficiali ai Uniunii Europene și promotorii companiei British American Tobacco au fost date publicării însă majoritatea informațiilor conținute, au fost cenzurate, inclusiv numele participanților, temele discutate și chiar zilele când au avut loc discuțiile. Acest lucru alimentează și mai mult teama că aceste acorduri comerciale nu sunt făcute pentru cetățeni, ci având ca principal obiectiv, interesele marilor companii multinaționale. Am detaliat într-un articol anterior modul în care o companie se poate folosi de acorduri comerciale pentru a forța o țară să respecte dorințelor lor. În cazul Australiei, acest lucru a eșuat, însă în Europa, sub ”oblăduirea” Comisiei Europene, un acord comercial ar putea obliga o țară să adopte sau să nu adopte ce legislație servește interesele marilor companii. Altfel riscă să fie târâtă în procese pe motiv că încalcă acordurile comerciale stabilite.

Cenzura TTIp - BATMotivul pentru care aceste documente au fost atât de editate încât nu au dezvăluit aproape nimic, a fost, conform doamnei Catherine Day, Secretarul General al Comisiei Europene, pentru a nu slăbi poziția de negociere a Uniunii Europene. Dânsa a fost și cea care a trebuit să elibereze aceste documente, la cererea unui grup social, Corporate Europe Observatory (CEO). Rămâne însă întrebarea, ce poziție mai are Comisia Europeană în aceste discuții și interesele cui le reprezintă din moment ce comisarul european pe probleme de comerț, Cecilia Malmström , a avut 83% din întâlnirile sale cu reprezentanții companiilor comerciale și numai 17% au fost cu grupuri de dialog social, de când aceasta a preluat mandatul. Cu toată străduința Comisiei Europene, aceste tratate par din ce în ce mai mult, dedicate intereselor comerciale decât populației. Dar va fi ceva ce va influența toți cetățenii Uniunii Europene. Importanța acestor tratate poate fi constatată și de cât de mult sunt marile firme dispuse să plătească pentru lobbyul făcut. Phillip Morris și British American Tobacco cheltuiesc între 1 milion și 1.5 milion pe an, pentru a avea promotori la Comisia Europeană. Și această sumă e mică în comparația cu cea de 5 milioane (fiecare), plătită de industria farmaceutică, cea chimică și cea petrolieră. Aceste companii nu fac acte de caritate, ele funcționează pentru a face profit; dacă aruncă acești banii pe lobby, asta înseamnă că vor câștiga mult mai mult în viitor. Să ne mai spună doamna Birchall, cum e cu creșterea economică, deschiderea de noi piețe și scăderea șomajului, poate o s-o credem de data asta.

Dacă vă imaginați că politicienii nu iau atitudine pentru că sunt corupți sau pentru că sunt indiferenți, vă înșelați. Desigur, ar putea și ca primele variante să fie adevărate, mai ales cunoscând istoricul aleșilor noștri, însă în acest caz mai este un lucru care să-i oprească. Fiecare politician ce dorește să citească discuțiile referitoare la aceste tratate, trebuie să o facă într-o cameră securizată, după care trebuie să semneze o declarație de 14 pagini, conform căreia nu va divulga informațiile aflate publicului larg și celor care l-au ales. Deci din punct de vedere legal, un politican nu poate spune despre ce a citit, chiar dacă acest lucru ar fi ceva important. Tratativele sunt ținute de Comisia Europeană, a cărei membrii nu sunt aleși democratic. Cei care sunt aleși democratic stau în Parlamentul European, îi vedem la televizor ținând discursuri înflăcărate și îi admirăm cât de buni oratori sunt. Dar nu au nici un cuvânt de spus în privința TTIP, ei probabil vor afla după ce faptul a fost consumat.

Singurul obstacol pentru care aceste acorduri nu au fost adoptate încă, a fost presiunea publicului. Multă lume s-a raliat împotriva lor, multe grupuri sociale canalizează această presiune asupra factorilor decidenți. Încercările de oprire a informației au eșuat în majoritatea țărilor, mai puțin în Romania unde nu se vorbește aproape deloc de aceste acorduri, pe marile canale media. O să aflăm ca întotdeauna, după ce faptul e consumat, când probabil o să vrem să legiferăm ceva și o companie multinațională o să zică, nu.

http://www.independent.co.uk/news/world/europe/ttip-deal-business-lobbyists-dominate-talks-at-expense-of-trade-unions-and-ngos-10475073.html

http://www.globalresearch.ca/anti-smoking-laws-in-jeopardy-big-tobacco-pressures-ttip-trade-negotiators-discussion-documents-censored-by-eu/5472296

https://www.popularresistance.org/ttip-controversy-european-commission-big-tobacco-uncovered/

  Precedentul Australia

australia philip morrisDiscuțiile privind pactele transatlantice de comerț dintre Statele Unite și Uniunea Europeană s-au aprins în luna iunie și de o parte și de alta a oceanului. În America, mai multe clauze pentru facilitarea unui asemenea pact au picat la vot în comisii, în timp ce în Europa, între 16 și 18 iunie a avut loc reuniunea interparlamentară privind politica comercială a Uniunii Europene unde TTIP a fost discutat pe larg. Aceste pacturi comerciale ar fi trebuit să fie în vigoare de mult, însă îngrijorarea publică alimentată de ascunderea negocierilor și discuțiile din spatele ușilor închise, a reușit să amâne promulgarea. O problemă apărută în 2011, între Australia și Phillip Morris (corporație mare din sectorul tutunului), a scos la iveală o situație ce se poate repeta odată ce pactele comerciale întră în vigoare.

În 2011, guvernul australian a decis să elimine imaginile de pe pachetele cu țigări, lăsând doar poze terifiante despre consecințele fumatului, mesajul ”Fumatul ucide” și numele mărcii. Această măsură era bineînțeles menită să reducă atractivitatea către consumatorii noi, scăzând numărul fumătorilor pe termen lung. Doi producători de țigări au contestat în instanță această măsură, curtea australiană decidând însă împotriva lor. Subdivizia asiatică  a firmei Phillip Morris a dat în judecată Australia, la curtea internațională, pe motiv că încalcă propietatea intelectuală asupra mărcii de țigări. Ei au putut folosi acest argument din cauza unui acord comercial între Australia și Honk Kong ce data din 1993. Acest acord stipula, printe altele, că statul australian nu poate să confiște propietăți ce aparțin firmelor și corporațiilor care au sediul în Honk Kong. Cu 9 luni înainte de începerea procesului, Phillip Morris Australia a trecut sub jurisdicția Phillip Morris Asia, cu sediul în Honk Kong. Ei pretindeau că ”propietățile” confiscate de guvernul australian erau însemnele, design-ul și sigla ce se aflau pe produsele lor, înainte de a fi înlocuite.

cigarettes packaging Din fericire Australia a câștigat toate procesele, iar sondajele din 2014 au confirmat că măsurile luate de ei au ajutat la scăderea numărului de fumători. Însă acest lucru a arătat clar ce s-ar putea întâmpla, dacă acordurile comerciale transatlantice ar fi aprobate. Țările incluse s-ar afla la mila marilor corporații multinaționale, care ar putea să amenințe cu procesele o țară dacă aceasta, în încercarea de a promulga o lege, le lezează cumva interesele. Aceste mari firme au armate întregi de avocați, ei au reușit să găsească un lucru minor pentru a da în judecată Australia, fiindu-le astfel, infinit mai ușor sub acoperirea unor acorduri comerciale ratificate.

România, ca întotdeauna, este printre primii când vorba să se facă preș în fața cuiva. Reprezentanta noastră la acea reuniune, doamna Ana Birchall, a declarat susținerea țării noastre pentru aprobarea Pactulului Transatlantic pentru Comerț și Investiții, încadrându-se pe linia de umil servant a tuturor celor care se oferă.

Întotdeauna când se vorbește de aceste pacte ca o parte pozitivă, se pune accentul pe beneficiile economice ce vor rezulta, pe câștigurile din comerț. Însă discutându-se anume de beneficiile pe care România le va avea, se pomenște de schimburi bilaterale. Despre importurile marilor firme americane care vor urma odată ce toate acele bariere comerciale vor fi date la o parte, nu am nici o îndoială. Despre exportul nostru de eugenii și brânză de burduf peste ocean, sunt cam sceptic. Anii de după revoluție au fost marcați de decizii proaste ale politicienilor noștri; aceștia nu vroiau să le ia pe cele bune. Odată cu acordurile acestea, s-ar putea să nu le mai poată lua, chiar daca ar dori!

http://insidestory.org.au/philip-morris-australia-and-the-fate-of-europes-trade-talks

http://www.mccabecentre.org/focus-areas/tobacco/philip-morris-asia-challenge

http://www.dcnews.ro/ana-birchall-romania-sus-ine-parteneriatul-transatlantic-pentru-comer-i-investi-ii_478092.html

Saga fără sfârșit a Organismelor Modificate Genetic

poza gmoÎn ciuda multiplelor relatări din ultimii ani asupra organismelor modificate genetic, în special asupra efectelor erbicidelor ce se folosesc pe asemenea culturi și a tuturor bolilor ce le succed, ne putem întreba de ce nu se face ceva, din punct de vedere legislativ , pentru a reglementa mai bine accesul acestora la populație.  Din păcate, peste ocean, unde aceste culturi sunt majoritare, lobby-ul făcut de companiile producătoare, în frunte cu Monsanto, este atât de puternic încât chiar etichetarea și diferențierea lor față de hrana organică, este o bătălie continuă, de lungă durată. Iar până în prezent, marile companii din industria alimentară câștigă.

Contrar aparențelor, mulți dintre americani chiar sunt preocupați de ceea ce mănâncă, dovadă fiind discursul președintelui Obama, ce promitea etichetarea organismelor modificate genetic, odată ce va ajunge la Casa Albă. Promisiunea a fost uitată repede, realizând probabil că Monsanto e prea mare pentru un umil președinte.  Mai mult, în 2009, președintele Obama a numit în fruntea FDA (Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor) pe Michael Taylor, un fost angajat Monsanto. E ca și cum am pune un angajat al companiei Schweighofer, Ministru la Mediu. Dânsul are legături vechi cu compania Monsanto, fiind avocatul lor în anii 80. În anul 1991 a fost numit la FDA, iar în mandatul său a fost aprobat un hormon de creștere modificat genetic pentru vaci, prezent astăzi în 90% din laptele produs. Michael Taylor a fost pus sub investigație pentru conflict de interese, dar în cele din urmă a fost exonerat. După mandatul său la FDA, a revenit în sânul companiei care l-a consacrat, Monsanto, pentru a obține un nou mandat la FDA în 2009, sub administrația Obama. Acest du-te vino continuu, între entități ce ar trebui să fie un conflict de interese major nici măcar nu este ascuns de Monsanto, ei fiind perfect încrezători în puterea pe care o dețin.

michelle obama Schimbarea de atitudine față de marile companii nu s-a limitat numai la președintele Obama. Michelle Obama, Prima Doamnă, a pornit o campanie intitulată ”Let’s Move”. Această campanie dorea să combată creșterea continuă a copiilor obezi din SUA. Ataca această problemă pe două fronturi: pe partea de alimentație, blamând conținutul mare de zahăr, grăsimi și sare din alimente destinate copiilor, precum și publicitatea intensivă făcută acestor produse de marile companii; al doiea front se axaza pe ideea de mișcare, exerciții fizice pentru copii. În urma mai multor întânliri cu reprezentanții marilor companii din industria alimentară, precum și a unui lobby de 175 de milioane de dolari, Michelle Obama s-a axat mai mult pe parte de mișcare fizică, decât pe industria alimentară. Marile companii din industria statului pe scaun probabil că nu au putut să pluseze oferta celor din industria alimentară. Așa că o campanie ambițioasă, menită să reglementeze industria alimentară, a fost deraiată.

Ne putem întreba de ce atâta opoziție împotriva etichetării corecte a produselor, dacă a le schimba complet nu se poate. Pentru că deja sunt prea multe studii asupra sănătății umane, pentru ca Monsanto să le poate ascunde. Dr. Stephanie Seneff, cercetător la MIT a susținut într-o conferință corelația între glifosat (principalul ingredient din erbicidul RoundUp al lui Monsanto) și autismul la copii, făcând o profeție sumbră cum că 50% din copii vor suferi de autism până în anul 2025. Nivelul de glifosat este de 10 ori mai mare într-o persoană din SUA față de cea din Europa (porumbul și soia modificată genetic fiind interzise aici).

Astfel vedem de ce marile companii se opun etichetării produselor lor. Nici un cumpărător informat nu ar alege produsele modificate genetic și tratate cu pesticide în detrimentul celor naturale. Marile companii sunt dispuse să ignore problemele sau să devieze culpa asupra unor factori externi, cum ar fi ghinionul, predispoziția genetica sau chiar vitaminele, lucruri inventate sau minciuni intenționate. Noi am arătat că ghinionul nu poate fi considerat un factor de influență, iar suplimentarea alimentației cu o doză potrivită de vitamine are un efect benefic asupra organismului uman.

http://healthimpactnews.com/2014/mit-researcher-glyphosate-herbicide-will-cause-half-of-all-children-to-have-autism-by-2025/

http://offgridquest.com/green/gmo-free-whitehouse?start=2

https://www.organicconsumers.org/news/michael-taylor-monsantos-man-obama-administration

http://thinkprogress.org/health/2013/02/28/1642911/big-food-lets-move/

http://www.reuters.com/article/2012/04/27/us-usa-foodlobby-idUSBRE83Q0ED20120427

http://www4ro.dr-rath-foundation.org/science/cancerul_nu_este_ghinion.html