Pirateria Genetică

RedBananasMetepecDupă cum am afirmat și într-un articol anterior, o soluție oferită de organizațiile internaționale, foarte favorabilă marilor corporații, este împânzirea globului cu organisme modificate genetic. Această ofertă este de fapt un măr otrăvit pentru că modul în care funcționează marile companii de organisme modificate genetic ar condamna țările subdezvoltate la o eternă sărăcie. Zilele acestea avem încă o tentativă de aducere pe piață a unui produs modificat genetic, însă de această dată compania în cauză s-a gândit să ”fure” puțin de la natură.

                Fundația Gates a primit o petție semnată de 57 de mii de persoane pentru a înceta să mai susțină un program de introducere a unei banane modificate genetic în Uganda, Africa. Această petiție se opune și testării acestei banane pe studenții voluntari din cadrul Universității Iowa.  Aceștia au primit un email în Aprilie 2014, care îi invita să participe la teste, pentru 900 de dolari.

                Bill și Melinda Gates sunt mari susținători ale organismelor modificate genetic, ei susținând de-a lungul timpului mai multe programe de implentarea a lor, mai ales în zona africană. Aceste banane sunt din specia Cavendish, cea mai răspândită în lume, însă sunt modificate genetic pentru a conține beta caroten și a combate deficiența de vitamina A din zonele unde se doresc a fi introduse. Sună bine, nu?

                Nu prea. Pe lângă faptul că zonele unde se dorește introducerea acestui soi de banane (ex. Uganda) sunt extrem de sărace și nu și-ar putea permite susținerea unei asemenea culturi, cu toate costurile pe care o cultură modificată genetic le implică (costul anual al semințelor, pesticide, materiale agricole), se pare că această banană este primul exemplu de piraterie în acest domeniu. Există deja în natura, un soi de banane, bogate în beta caroten. Indigenii din Papua Noua Guinee au perfecționat acest soi timp de milenii și acum îl cultivează fără probleme. Mai mult, condițiile climaterice din Papua Noua Guinee sunt similare cu cele din Uganda, deci introducerea acestui soi s-ar face foarte ușor, cu niște costuri mult mai mici și fără a folosi pe post de cobai niște studenți nevinovați din Iowa, care doreau să facă niște bani în plus. Pentru a fi scenariu complet, la crearea bananei modificate genetic, s-au folosit gene de la cea naturală, deja existentă, practic copiinduse propietățile sale de stocare a beta carotenului. Un caz perfect de biopiraterie genetică.

                Peste 100 de organizații internaționale, americane și africane și-au exprimat îngrijorarea într-o scrisoare deschisă, despre efectele pe care introducerea acestei banane le va avea asupra economiei Ugandei. Creatorii ei nu le pasă de economia Ugandei, ei vor să facă bani ca orice altă mare companie, nu sunt în această afacere din considerente umanitare. De aceea, petiția nici nu a fost adresată lor ci susținătorilor lor, Gates-FoundationFundația Gates, cea care se consideră o fundație umanitară. Este o ironie tragicomică aici; creatorul celui mai piratat soft din lume, Windows, susține o banană modificată genetic piratată.

                Dacă se introduce această banană și are succes, se deschide o cutie a Pandorei, plină de organisme modificate genetic ce vor ”împrumuta” gene deja existente, pentru a crea produse ce pot fi patentate și vândute. Acest lucru poate duce la un control absolut al hranei pe Pământ, de către mari companii. Nimeni nu ar trebui să controleze mâncarea, apa sau aerul. Controlând aceste trei resurse, se controlează viața însăși. De aceea două dintre crezurile Movement of Life sunt Free Food și Free Water.

http://www.theecologist.org/News/news_round_up/2987194/57000_students_say_stop_gmo_banana_feeding_trials.html

Anunțuri

Foamea lumii bogate

food_waste_north-south_july32012-copyPe 15 Septembrie, anul trecut, a avut loc reuniunea Adunării Generale a ONU, care a avut ca obiect central Summit-ul de Dezvoltarea Sustenabilă. În cadrul acestui Summit liderii mondiali au stabilit 17 noi țeluri pentru a face planeta noastră o lume mai bună. Accentul s-a pus pe eradicarea foametei mondiale până în anul 2030. Însă prin metodele lor.

În 2008, departamentul de Agricultură al ONU a estimat că eradicarea foametei la nivel mondial ar costa doar 30 de miliarde de dolari. Pentru a pune această cifră în context, în 2014 s-au cheltuit 1.8 triliarde de dolari pe arme și acțiuni militare. Lumea cheltuie într-o săptămână în conflicte armate mai mult decât ar costa să hrănească toți oamenii un an. Dar aici se află și problema. Războiul este foarte bănos. Toate industriile mari profită de pe urma unui război, de la industria armelor, cea petrochimică, constructoare de mașini până la industria farmaceutică. Nimeni nu profită dacă o țară africană săracă devine autosustenabilă prin agricultura sa. Foametea este un alt mod de a ține sub control țări care altfel și-ar da seama de adevărata valoare a pământurilor lor. Nu te interesează de diamante sau alte resurse când tu mori de foame.

Răspunsul nu este nici împânzirea globului de culturi ale organismelor genetice, pentru că nu lipsa mâncării cauzează această foamete globală, ci foamea nesfârșită a țărilor bogate pentru putere și resurse, care cere menținerea celorlalte state într-o sărăcie perenă. Pentru că tocmai sărăcia cauzează această foamete. Ați auzit vorbind la televizor de coșul alimentar de consum, probabil sub contextul că la noi, acest coș are o pondere mai mare în salariu mediu, decât în alte țări dezvoltate. Într-adevăr, cu cât o țară este mai dezvoltată, cu atât cheltuie mai puțin din salariu pe mâncare, iar o pondere prea mare arată probleme în nivelul de trai al oamenilor. Însă în țările cu adevărat sărace, acest coș depășește nivelul veniturilor; practic oamenii nu-și pot asigura hrana necesară din veniturile lor. Și de aici rezultă foametea. Iar lucrurile întră într-un cerc vicios: oamenii hrăniți prost nu sunt în putere, deci nu pot munci și câștiga banii necesari de a-și procura mâncarea necesară pentru a nu mai fi slăbiți. Copiii acestor familii sunt condamnați la sărăcie, ei crescând cu deficiențe nutritive grave. Sărăcia îi condamnă la foame, iar foamea îi condamnă la sărăcie.

Există și alți factori care pot influența accesul la mâncare în anumite zone. Evident că și climatul împreună cu vremea dintr-un loc pot influența mult acest lucru; calamitățile naturale creează de multe ori crize umanitare prin lipsa de hrană pe care o aduc. Acestea apar în fiecare an mai des, din cauza efectelor adverse ale încălzirii globale și pun o tensiune în plus în zonele defavorizate. Țărilor subdezvoltate unde sunt cei mai mulți cetățeni care suferă de foame, le lipsesc infrastructura necesară de a susține o agricultură eficientă. Lipsa drumurilor bune implică un cost ridicat al transportului, lipsa unor silozuri face stocarea unei recolte dificile iar lipsa unor surse de apă curate poate rezulta în recolte proaste. O cercetare a departamentului de Agricultură a ONU arată că investițiile în agricultură, pentru dezvoltarea infrastructurii sunt de 5 ori mai eficiente în reducerea sărăciei și foametei, decât în orice alt sector.

Revenind la argumentul că noi, ca omenire, nu mai producem destulă mâncare pentru a hrăni pe toată lumea, cifrele arată că acest lucru este fals. Aruncăm o treime din toată mâncarea pe care o producem, în timp ce 1 din 8 persoane suferă de foame. food wasteDeci se produce lejer mâncare pentru toată lumea, însă din cauza risipei, avem impresia că nu este așa. Mâncarea produsă dar neconsumată la rândul ei folosește resurse prețioase; pentru producerea hranei neconsumate se folosește la fel de multă apă ca debitul anual al fluviului Volga și peste 3.3 miliarde de gaze cu efect de seră sunt eliberate în atmosferă. Risipa de resurse pune o tensiune nemeritată asupra mediului nostru înconjurător, iar marile organisme internaționale nu se grăbesc să o amelioreze ci, maxim, doar să o constate. Soluțiile lor sunt doar temporare (donații de mâncare către zone defavorizate) care nu ajută decât în situații temporare (război, calamități). Iar ideile lor de rezolvare a problemei nu implică nici ajutarea infrastructurii țărilor afectate de foamete, nici propulsarea agriculturii lor, nici reducerea risipei, ci promovarea culturilor modificate genetic. Pentru că nu vor să scape de sub control aceste zone, ei furnizează acest măr otrăvit prin care vor să le ține sub sclavia sărăciei și în deceniile următoare. Semințele modificate genetic, intrând sub jurisdicția legilor ce țin de brevete, trebuiesc cumpărate în fiecare an și cele care sunt recoltate aparțin firmei producătoare nu agricultorului din a cărui muncă ele au apărut. Iar prin răspândirea în natură a acestor culturi, totul va aparține marilor companii, deținând astfel sursa de mâncare a multor oameni, un fel de sclavagism modern, unde nu frica de pedepse fizice este principalul motivator ci foamea. Statele civilizate sunt mai preocupate să furnizeze arme pentru întreținerea unor războaie civile, decât să ajute țările subdezvoltate să ajungă să fie autosustenabile. Pentru că și aceste state au foamea lor, foame de putere și bani.

 

https://www.wfp.org/hunger/causes

http://www4.dr-rath-foundation.org/features/putting-war-before-human-health.html

Sfârșitul bolilor cardiovasculare: Plantăm un pom fructifer!

Luna octombDSC07223rie a fost marcată de desfășurarea campaniei fundației noastre ”Sfârșitul bolilor cardiovasculare: Plantăm un pom fructifer!” prin care am îndemnat oamenii să planteze, după posibilitățile lor, pomi fructiferi.

Campania s-a axat pe plantarea pomilor fructiferi în special pentru propietățile naturale ale fructelor, mai ales pentru conținutul lor ridicat de vitamina C. Inspirația a venit de la descoperirile științifice făcute de Dr. Rath și echipa de cercetători din cadrul institutului Dr. Rath din Santa Clara, California, care a determinat o relație inversă între incidența bolilor cardiovasculare și consumul de vitamina C.

Fructele sunt cele care conțin cea mai mare cantitate de vitamina C și alți micronutrienți din natură, asta însemnând că un consum ridicat poate preveni bolile cardiovasculare.  Pomii fructiferi sunt ușor de plantat și au nevoie de o minimă atenție, pentru a crește și a se dezvolta. Odată ajunși la maturitatea, ei vor da multe fructe, necesare organismului nostru. Plantarea unui pom fructifer este o investiție în viitorul și sănătatea noastră.

Pentru că noi credem că cea mai bună metodă de educare este prin puterea exemplului, fundația noastră prin campania Movement of Life, a organizat mai multe acțiuni de plantaDSC07265re a unor pomi fructiferi în zilele de 18 și 20 octombrie. În cadrul acestor acțiuni am avut ocazia de a aduce bucurie și speranță, unor copii handicapați de la Asociația Prietenia din comuna Pantelimon. Ei se vor bucura de roadele muncii noastre, în viitor. Pozele de la aceste evenimente le puteți găsi pe pagina de facebook Movement of Life, România.DSC07331

Campania nu trebuie să se oprească aici. Mai sunt câteva zile propice de plantare a pomilor rămase pe finalul acestui an, dar ea poate fi reluată în primăvara anului viitor. Dacă doriți să participați, tot ce trebuie să faceți este să plantați un pom fructifer și să ne trimiteți pozele pe această adresă de email fundatia.dr.rath@gmail.com Lupta pentru sănătatea noastră este de lungă durată și doar printr-o alimentație corectă și sănătoasă precum și printr-un aport corect de micronutrienți vom putea duce o viață lungă și fericită.