Costul vizelor de Canada

cetaÎn ultima vreme la televizor și în presă suntem anunțați despre marea realizare a țării noastre: ridicarea vizelor pentru Canda. Acest lucru se va întâmpla de la 1 Decembrie 2017. Însă sunt multe lucruri care ne sunt ținute ascunse  în mod deliberat, pentru că ,probabil, nu am mai dori vizele de Canada dacă am ști că vin cu un cost așa de mare.

În primul rând, trebuie să știm că ridicarea vizelor nu mai depindea de noi, de multă vreme. Noi realizasem cele necesare și guvernul canadian recunoscuse asta. Dar miza era în altă parte și anume în regiunea autonomă din Belgia, Valonia. Aceștia au întârziat semnarea unui tratat comercial dintre Canada și Uniunea Europeană din cauza nemulțumirilor pe care guvernul valon le avea în legătură cu arbitrajul dintre companiile comerciale și guverne. Pentru că acest acord CETA nu este nimic altceva decât vărul mai mic al celebrului TTIP, doar că între Uniunea Europeană și Canada, iar vizele nu au fost decât o momeală pentru politicienii noștrii, ca să  cedeze unele libertăți democratice ale cetățenilor lor.

Sunt multe similitudini între TTIP și CETA. Ambele au fost negociate în secret, departe de ochii publicului. CETA s-a negociat între anii 2009 și 2014, dar spre deosebire de vărul său mai mare care a eșuat din cauza presiunii publice, acordul CETA a fost concluzionat și va fi semnat la sfârșitul săptămânii acesteia. Acordul reprezintă o nouă generație de tratate comerciale menite de a proteja marile companii și afacerile acestora, prin subminarea democrației și a guvernelor. Un lucru și mai grav se poate întâmpla pentru că ratificarea acestui tratat poate face inutilă existența unui TTIP, multe din firmele americane putând să-și mute sediul în Canada și să beneficieze de avantajele tratatului.

Tratatul CETA ca și de altfel TTIP, conține un mecanism de soluționare a disputelor  numit ISDS, care permite companiilor comerciale să dea în judecată guvernele, dacă legi noi promulgate le-ar pune în pericol profiturile. Cunoaștem vreo companie canadiană care a suferit în urma unor decizii ale guvernului României și care ar profita enorm de un asemenea tratat? (Gold Corporation cu Roșia Montană). Sub acest tratat firma canadiană nu va întâmpina dificultăți în a da în judecată țara noastră pentru prejudicii aduse prin oprirea exploatării de la Roșia Montană.  Și având în vedere bâlbele multiplelor guverne care s-au succedat în aceea perioadă, ar avea șanse mari de câștig. Iar costul daunelor cerute vor fi suferite de noi, cetățenii acestei țări. Un prim tribut dat pentru vizele de Canada.

c-e-t-aO altă temere este că CETA este urmașul de drept al ACTA. Pentru cei care nu-și mai aduc aminte ACTA era un tratat care amenința libertatea internetului, ascuns prin formula de protejare a drepturilor intelectuale și de autor. Însă limbajul folosit în continuare era foarte agresiv și vag, încât multă lume a fost deranjată și speriată de acest acord, iar el a picat, cel puțin în Europa. Dovezile constante care ne vin din Statele Unite și Canada, unde acest acord este în vigoare, ne confirmă faptul că respingerea lui a fost o idee bună. RIAA, organizația care se ocupă de protejarea drepturilor de autor ale muzicienilor este faimoasă pentru tacticile murdare la care s-a pretat în trecut, dând în judecată copii, bătrâni și în unele cazuri chiar morți, pentru încălcarea acestor drepturi. Iar un caz recent a avut loc în Ontario, Canada, unde o bătrână de 86 de ani a primit o scrisoare în care este informată că trebuie să plătească 5000 de dolari pentru descărcarea ilegală a unui joc, care fusese la un moment dat distribuit gratis. Evident cineva i-a folosit conexiunea wireless pe care o are în casă să descarce acest joc, dar modul în care acționează aceste companii este grăitor. Și toate aceste practici pot apărea în Europa, din cauza acordului CETA. Un alt preț plătit pentru vizele de Canada.

Când tragem linie, obținerea ridicării vizelor de Canada nu este chiar așa o mare victorie. Suntem ca africanii din secolele trecute, care dădeau diamante și alte materiale prețioase, la schimb, pe nimicuri. Așa ne-am dat și noi oportunitatea de a face turism mai ușor în Canada, pe niște drepturi democratice, pentru că nu prevăd o invazie de români în țara nord americană, având în vedere că cel mai ieftin bilet București – Ottawa pornește de la 500 de euro.

http://waronwant.org/what-ceta

http://www.globalresearch.ca/what-is-really-the-matter-with-the-eu-canada-ceta-trade-agreement/5553717

http://www.cbc.ca/news/canada/ottawa/notice-and-notice-system-internet-copyright-enforcement-settlement-1.3823986

 

UE renunță la limitarea acrilamidei din mâncare

acrylamideDacă vă întrebați de ce marile companii din lume cheltuiesc atât de mult pe grupuri care să facă lobby pe lângă organele legislative ale unei țării sau ale unui construct politic ca Uniunea Europeană, acesta este un exemplu. Comisia Europeană a renunțat la planurile sale de fixarea unei limite legale a unei chimicale care se găsește în produsele alimentare și care a fost suspectată de facilitarea apariției cancerului. Acest lucru a fost posibil, din cauza lobby-ului făcut de industria alimentară.

Documente care au ajuns la public au arătat cum organul legislativ al UE a capitulat în fața unei influențe externe și sub amenințarea de scandal permanent.

Acrilamida este o substanță toxică ce se găsește în părțile rumenite sau arse ale alimentelor bogate în amidon, care au fost gătite sau prăjite la temperaturi de peste 248 C. Cartofii, cerealele sau cafeaua instant conțin nivele crescute ale acestei substanțe, precum și anumite alimente pentru bebeluși și biscuiți sau pesmeți.

Oamenii de știință încă încearcă să măsoare cantitatea necesară de acrilamidă care ar pune în pericol sănătatea oamenilor, dar aceasta a fost catalogată drept o substanță extrem de periculoasă de către Agenția de Protecția a Mediului din Statele Unite.

Anul trecut, Autoritatea pentru Protecția Alimentară Europeană (EFSA) a descoperit că acrilamida crește potențialul de apariție a cancerului, pentru consumatorii de toate vârstele și a recomandat ca expunerea la această substanță să fie redus pe cât posibil, cât timp o limită nu a fost stabilită încă, în mod legal.

”Din moment ce orice expunere la o substanță genotoxică ar putea duce la deteriorarea ADN-ului și apariția cancerului, oameni de știință din cadrul EFSA au concluzionat că nu pot stabili o limită tolerabilă zilnică de acrilamidă pe care o putem lua din mâncare”, a declarat o autoritate din domeniu.

Nivelele de acrilamidă ar putea fi reduse prin folosirea de ingrediente și aditivi diferiți sau prin schimbarea metodele de stocare și modificarea temperaturii la care mâncarea este gătită. Dar asta ar afecta practicile industriei alimentare, ar reduce profiturile și ar modifica gustul produselor. O încercare de a introduce protecții mai robuste a sănătății oamenilor a avut loc în Iunie, când un proiect a fost trasat. Acest proiect atrăgea atenția industriei alimentare de a aduce dovezi ale unor teste regulate ale produselor sale pentru a arăta că practica de reducere a nivelelor de acrilamidă este eficientă și acestea sunt ținute la o cotă cât mai redusă. S-au stabilit cote pentru diferite feluri de produse ce includeau: chipsuri, biscuiți sărați, pâine, cereale, biscuiți, napolitane, turtă dulce, cafea și hrană pentru bebeluși.

Dar proiectul a fost împărtășit asociației industriei alimentare, Food Drink Europe, care s-a plâns imediat printr-o scrisoare adresată Comisiei Europene în care declara că terminologia folosită este vagă și că sintagma de valori indicative ar putea însemna valorile maxime. În numai câteva zile, această formulă a fost scoasă.

Martin Pigeon, un purtător de cuvânt pentru Observatorul Corporațiilor Europene a declarat că bunele intenții ale Comisiei Europene au fost anihilate de presiunea industriei alimentare. El a adăugat că este un alt caz de reglementări făcute inutile, posibil pentru că industria care trebuie să fie reglementată are un cuvânt prea important de spus, iar practica Comisiei Europene de a împărtăși informațiile cu grupurile de lobby ale unei industrii, cu luni înaine ca schimbările să se producă, trebuie oprită.

Comisia Europeană și-a actualizat legea propusă pentru acrilamidă, prin includerea unei analize trimestriale. O petiție deschisă pentru stabilirea unei limite legale de acrilamidă a fost semnată deja de 150 de mii de oameni.

https://www.theguardian.com/environment/2016/oct/26/eu-drops-law-to-limit-cancer-linked-chemical-acrylamide-food-after-industry-complaint

 

Italexit

italexitÎn discuțiile noastre despre cum țările europene se situează față de Brexit, din punct de vedere politic, am lăsat Italia cea din urmă, din mai multe motive.

Primul ar fi că Italia are o situație mai specială față de celelalte țări, probleme lor fiind mai mult pe parte economică decât pe parte socială. Din cauza această situația din Italia prezintă multe asemănări cu poziția noastră, iar noi ne putem regăsi în multe din nemulțumirile lor. Un alt motiv este că dacă lupta pentru dărâmarea constructului nedemocratic Bruxelles Ue a început odată cu Brexitul, ea poate fi decisă complet în urma unui Italexit.

Italia este al treilea membru ca mărime din Uniunea Europeană și mai nou, una dintre fețele reprezentative ale uniunii. Zic mai nou, pentru că premierul italian, Matteo Renzi, a luat locul lăsat vacant de David Cameron, în pozele importante de primă pagină, la întănlirile de rang înalt. Merkel și Hollande și-au dat seama că nu dă bine, dacă din trei lideri rămân doar doi, așa că au făcut o înlocuire.

Matteo Renzi nu este așa de cunoscut publicului din România, ascensiunea sa politică fiind puțin documentată. El a fost primarul Florenței, timp de 5 ani, iar mandatul său a fost văzut în general ca fiind unul pozitiv. După ce a devenit secretar general al Partidului Democratic, acesta a complotat pentru înlăturarea Primului Ministrului de la acea vreme, Enrico Letta. În urma unei adunări, Renzi a obținut majoritatea voturilor și după demisia lui Letta, acesta a devenit noul Prim Ministru al Italiei. Cabinetul format de el a fost unul foarte tânăr, plin de potențial, cu o susținere publică foarte mare. Însă odată cu trecerea timpului, încrederea în noul cabinet a scăzut, pentru că s-a văzut că Renzi și ai lui erau mai preocupați în îndeplinirea directivelor care veneau de la Bruxelles decât în îmbunătățirea nivelului de trai din Italia (v-am spus că există similitudini cu România).renzi

Problema cea mai stringentă din Italia este însă economia.  Populația a fost lovită tare de introducerea monezii euro, din cauză căreia multe prețuri au crescut pentru a ajunge la nivelul celor din restul Europei. După aceea, Italia ajunsese să aibă o creștere economică stabilă însă în 2008 a avut loc  criza economică mondială iar situația financiară a Italiei a devenit precară. Și acum, la 8 ani de la criză, economia italiană încă nu a ajuns la același nivel și se preconizează că acest nivel va fi atins de abia în 2025.

Presiunea politică cauzată de proasta stare a economiei va fi testată în Noiembrie, când va avea loc un referendum  pentru o schimbare a constituției. Renzi a declarat că dacă va pierde acest referendum, el își va prezenta demisia. În sondaje, partidul său se află la egalitate cu Partidul 5 Stele, principalul contracandidat, care a câștigat deja o bătălie importantă, pentru primăria Romei. Acest partid a promis cetățenilor italieni că ei vor scoate Italia din Uniunea Europeană, dacă vor veni la putere. Evident, acest lucru trimite un fior rece pe șira spinării oficialilor europeni, iar gurile bine subvenționate din presa aservită Bruxellului deja au început să critice, să amenințe și să șantajeze poporul italian, ca nu cumva să voteze în defavoarea lui Renzi. Aceeași tactică ca și în cazul Marii Britanii.

Presiunea crește pe constructul Bruxelles UE, iar Italia poate fi cea care va determina soarta Europei. Odată eliberată de sub dictatura Comisiei Europene, Europa se va putea reorganiza, după dorințele populației sale, într-o formă organică și sănătoasă, necontrolată de o organizație supusă intereselor marilor corporații. Pentru o explicație mai amănunțită a situației europene post Brexit și cum trebuie procedat în continuare, puteți să urmăriți webinarul prezentat de Paul Anthony Taylor și Jose Serulla Garrido din această seară, ora 20.00.

Austria – un ”Auxit”

auxitPartidul de extremă dreapta din Austria (FPO) a acaparat titlurile știrilor când au amenințat cu un ”Auxit” în urma deciziei luate de britanici. Dar acest partid nu se află la putere și nu vor să țină un referendum, încă.

Similiar cu situația din Germania, extrema dreaptă austriacă a privit Brexitul ca o oportunitate de a reforma Uniunea Europeană din interior, transformând-o într-o uniune comercială și economică, o părere împărtășită și de Alternativa pentru Germania, partidul de extremă dreapta din Germania. Dar există și diferențe între cele două țări.FPO este favorit să câștige alegerile austriece din anul 2018 și au pierdut președenția cu numai 31 de mii de voturi, momentan. Curtea Constituțională austriacă a decis repetarea votului din turul doi prezidențial, în urma unor fraude electorale ce ar fi putut influența rezultatul final. Deocamdată, cifrele sunt prea apropiate pentru a se afla dacă Norbert Hofer, candidatul FPO, va fi următorul președinte.

O altă deosebire de Germania este că există suport public pentru ideea unui referendum în Austria. 40% dintre cei întrebați au răspuns afirmativ acestei acțiuni, însă 53% au spus că ar vota să rămână în Uniune dacă un referendum ar avea loc. FPO a afirmat că ar organiza un Auxit doar dacă nu s-ar schimba lucrurile în UE, așa cum doresc ei. ”Dacă drumul este stabilit pentru continuarea centralizării, atunci trebui să-i întrebăm pe austrieci, dacă mai doresc să fie membri”, a afirmat același Norbert Hofer. Heinz-Christian Strache, liderul partidului a adăugat că ”Este nevoie de o Europă a oamenilor, nu a birocraților de la Bruxelles. Uniunea Europeană trebuie să înțeleagă această chemare.””Dacă Uniunea Europeană va continua cu încăpățânarea sa de a nu se reforma, va merge în continuare spre federalizare și va permite unor țări ca Turcia să adereze, atunci noi dorim libertatea de a ține un vot în Austria pentru decizia de a rămâne membru sau nu”.

Intrarea Turciei în UE este foarte puțin probabil în contextul actual, însă putem să vedem unde bate domnul Strache. Ca și ceilalți lideri europeni, el este îngrijorat de problema imigrației. Pentru FPO, referendumul Auxit este mai mult o amenințare către Uniune, nu un scop. Domnul Strache a și arătat cu degetul, principalii vinovați pentru starea actuală a Uniunii. El dorește demisia Președintelui Comisiei Europene, Jean Claude Juncker și a Parlamentului European, Martin Schulz. El a cerut și o reîntoarcere a unor puteri guvernamentale de la Bruxelles, spre guvernele țărilor membre, încetarea acordului Schengen și dreptul Austriei de a-și stabili propia politică în privința imigrației.

Cu alte cuvinte, tot ce și-au dorit și liderii politici care au organizat Brexitul.

http://www.telegraph.co.uk/news/2016/06/28/brexit-contagion-uk-vote-raises-fears-of-a-tsunami-of-eu-members/

Frexit

frexitIeșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană a trezit sentimente asemănătoare în alte țări, nemulțumite și ele de cum sunt tratate de uniune și de Consiliu European, de birocrația mare de la Bruxelles și de măsurile de austeritate luate în urmă cu câțiva ani. Oamenii nu se simt reprezentanți de liderii europeni, de aceea mișcări eurosceptice au apărut în mai multe țări. Am prezentat deja scena olandeză și al lor Nexit, acum aruncăm o privire și asupra Franței, țară cu un puternic sentiment național.

Decizia Marii Britanii de a  ieși din Uniunea Europeană a antrenat și mai mult spiritele extremei drepte din Franța, o țară în care euroscepticismul este și mai mare decât la britanici. Marine Le Pen, liderul Frontului Național a profitat imediat de rezultatul referendumului pentru a justifica un vot pentru un eventual Frexit. ”O victorie pentru libertate” a scris imediat pe twitter adaugând:”Așa cum am susținut de ani de zile, trebuie să avem același referendum și în Franța și în alte țări europene.”

Tema europeană  va fi în discuție la următoarele alegeri prezidențiale din Aprilie 2017, iar doamna Le Pen, care deja se preconizează că va ajunge în turul doi, deja a anunțat că va fi ”Madame Frexit” și va organiza un referendum de decidere a sorții Franței, în interiorul Uniunii, la numai 6 luni de la preluarea mandatului, în caz că va câștiga. Însă victoria sa nu este clară, pentru că toate partidele principale din Franța se vor uni împotriva ei, dar retorica dânsei vine pe un val mare de euroscepticism, unde criza economică prelungită și imigrația au dus la o respingere categorică a valorilor Uniunilor Europene, mai mult decât în Marea Britanie.

Un sondaj efectuat înaintea votului Brexit a arătat că 61% dintre francezi au o părere nefavorabilă despre UE, în comparație cu 48% din Marea Britanie. O majoritate clară se opune unei uniuni mai apropiate și vrea ca puterea să fie returnată parlamentului francez, lucru ce se contrazice direct cu afirmațiile președintelului Francois Hollande, care susține că o Europă mai unită este răspunsul la probleme uniunii. Ministru francez de Externe, Jean-Marc Ayrault, a declarat că intenționează să continue cu această construcție europeană, prin contactarea omologului său german, Frank-Walter Steinmeier, pentru a pune temeliile unei uniuni politice a Europei și speră ca celelalte state europene să li se alăture.

În același timp, candidații care coduc opoziția de centru-dreapta cer aproape unanim o schimbare de direcție europeană pentru a arăta electoratului că sunt în asentimentul lor anti-euorpean. Laurent Wauquiez, vice președintele partidului republican, condus de Nicolas Sarkozy și un posibil candidat la președenție, a declarat că ar trebui dizolvată Comisia Europeană și ar trebui  formată o confederație de state membre.

Însă Alain Juppe, care este favoritul în a deveni candidatul republican, a refuzat idea unui referendum, numind-o ”iresponsabilă”, declarând că un asemenea vot ar trebui să fie făcut după o serie de reforme.

Majoritatea sentimentului anti-european din Franța vine din partea clasei muncitoare care simt că proiectul Uniunii Europene a fost deturnat de tehnocrații ultra-liberali. Ei și-au exprimat nemulțumirea printr-o serie de greve la nivel național, blocări ale circulației și tulburări ale liniștii publice.

Frexitul va fi decis de alegerile prezidențiale de anul viitor. Până atunci, ambele tabere își vor folosi toate resursele pentru a convinge electoratul că drumul pe care ei îl susțin, este cel corect.

http://www.telegraph.co.uk/news/2016/06/28/brexit-contagion-uk-vote-raises-fears-of-a-tsunami-of-eu-members/

Febra Brexit declanșează un tsunami de referendumuri

bumper stickerDecizia șocantă a Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană a declanșat o frică în Europa că alte țări îi vor urma calea și vor avea la rândul lor referendumuri de a rămâne sau a ieși din uniune. Partide politice eurosceptice vor să profite de votul britanicilor pentru a face ceva asemănător și în alte țări.

Un sondaj publicat luni arăta că aceste partide susțin efectuarea de 33 de referendumuri populare în anul următor. Partidele eurosceptice au motive diferite, unele de celelalte, și se situează de ambele părți ale spectrului politic, dar lucrul care le unește este sentimentul de nemulțumire față de politicile de austeritate ale Uniunii Europene și o retorică naționalistă ce favorizează fobia față de islam și politicile anti-imigrare.

Unele, cum ar fi Frontul Național din Franța (FN) sau Partidul pentru Libertate din Olanda (PVV) vor referendumuri totale, ca Marea Britanie, în timp ce altele, cum ar fi partidul aflat la guvernare în Ungaria, vor să atace Bruxelles prin consultarea populației asupra unor probleme specifice, cum ar fi cota obligatorie de refugiați.

În timp ce Bruxelles se pregătește a se confrunta cu Brexitul, guvernele celor 27 de țări rămase membre încearcă să formuleze un program de reforme pentru a stopa sentimentul antiuniune care se formează.

Însă lucrurile evoluează rapid. Un sondaj recent arată că doar 38% dintre francezi aveau o opinie pozitivă despre EU, fiind cea mai mică cifră de la criza financiară din 2009. Un alt sondaj arată că aproape jumătate din votanții din 8 țări mari europene, doresc măcar să-și exprime părerea prin vot, iar o treime au declarat că ar vota să iasă, dacă ar avea această posibilitate.

În următoarele săptămâni, vă vom prezenta situația din anumite țări în care se vorbește serios despre organizarea unui referendum, despre cum arată peisajul lor politic și cât de multe șanse ar avea o asemenea propunere.

Olanda – un Nexitnexit

Geert Wilders, conducătorul Partidului pentru Libertate Olandez (PPV), a fost primul care a cerut să se organizeze un referendum despre o posibilă ieșire a Olandei din UE, sperând să profite de o creștere în popularitate a extremei drepte, de protestele violente impotriva refugiaților și o dezbatere tot mai apăsătoare despre rasism.

Domnul Wilders, care se află în frunte, conform unor sondaje, înainte de alegerile parlamentare din luna Martie, anul viitor, este o figură carismatică și populară a dreptei, dar are împotriva lui puternice forțe de centru. Mark Rutte, prim ministrul olandez, a declarat că un referendum nu ar fi în interesul olandezilor. El a fost susținut și de Alexander Pechtold, liderul Partidului Democrat Liberal D66, care a declarat că ar fi referendumul dorit de Wilders, unde lucrurile stau numai prost, fără alternativă, ca și în cazul Marii Britanii.

Coaliția aflată la guvernare și principalele partide din opoziție se opun puternic oricărui referendum, care, pentru al cărui rezultat să fie obligatoriu, ar trebui să se creeze un amendament la constituție, lucru care ar necesita votul a 2 treimi din parlament.

Domnul Wilders a promis că va avea ca principală temă de campanie, pentru următoarele alegeri, referendumul Nexit. Partidul său conduce în sondaje și și-ar dubla numărul de parlamentari pe care îi are acum, destul cât să preia puterea prin alianțe politice alese. Domnul Wilders a mai declarat că ”Marea Britanie încă odată conduce lupta pentru democrație în Europa. Articolul 50 (celebrul articol de ieșire din UE) spune că va dura doi ani. Dar dacă Olanda și alții urmează exemplu britanic, Uniunea Europeană s-ar putea să se prăbușească în mai puțin de 2 ani. Uniunea Europeană este un proiect ratat care ne privează de banii noștrii, de identitatea noastră, de democrația noastră, de suveranitatea noastră.”

Ministru de Externe, Bert Koenders, a promis că va căuta reforme asupra tratatelor cu Uniune Europeană, însă, acest lucru ar putea deschide calea unui alt tip de referendum, în Olanda. Conform unei legi din 2015, grupuri sociale ce pot aduna 300 de mii de semnături, pot declanșa un referendum ”consultativ”, ca cel care a avut ca temă tratatele comerciale dintre Ucraina și Uniune Europeană (care a fost clar câștigați de cei ce se opuneau). Thierry Baudet, președintele Forumului pentru Democrație, cel care a susținut organizarea acelui referendum, a declarat că un referendum pentru Nexit ar fi posibil în următorii 5 ani. Bart Nijman însă, un alt grup din spatele referendumului despre Ucraina, a avertizat că mai întâi vor să vadă cum îi merge Marii Britanii în afara uniunii.

http://www.telegraph.co.uk/news/2016/06/28/brexit-contagion-uk-vote-raises-fears-of-a-tsunami-of-eu-members/

Consecințele Brexitului

consequences-of-brexitDecăderea Bruxelles-Eu, nașterea unei Europe de către oameni, pentru oameni

În data de 23 Iunie, 2016, britanicii au votat să părăsească Bruxelles-Eu. Această decizie a fost o victorie istorică pentru democrație și un prim pas în crearea unei Europe mai bune. În ciuda faptului că anumite părți din mass media globală și europeană încearcă să aloce această victorie xenofobiei și rasismului, lucrurile nu stau așa. A fost un vot dat de o majoritate a cetățenilor britanici îngrijorați, care refuză ca o construcție dictatorială precum este Bruxelles – Eu să le conducă toate aspectele vieții lor. Rezultatul a fost o victoriei răsunătoare a democrației asupra dictaturii corporatiste.

Bruxelles – Eu nu este o organizație democratică. Nici președintele ei, nici latura executivă (Comisia Europeană) nu pot fi aleși sau demiși de oameni. Chiar și Parlamentul European, care se consideră o instituție democratică, nu este mai mult decât o caricatură căreia îi lipsesc drepturi democratice fundamentale, cum ar fi dreptul de a iniția o legislație nouă.book_promo

Fundația Dr. Rath a contribuit la rezultatul referendumului britanic prin răspândirea cât mai largă a unor fapte istorice decisive. Cum este prezentat și în cartea noastră ”Rădăcinile naziste ale Bruxelles – EU” bazele acestei construcții nedemocratice ”Bruxelles-Eu” au fost furnizate de planurile postbelice pentru o Europă cucerită, trasate de naziști și principalii lor finanțatori, cartelul IG Farben. Acest cartel era compus din Bayer, BASF, Hoechst și alte corporații germane din industria chimică și farmaceutică.

Decizia luată de ziarul ”London Times” în data de 9 Iunie, 2016, de a publica dovezi cheie din cartea noastră, cu doar 2 săptămâni înainte de referendum, a fost o premieră în expunerea trecutului întunecat al Bruxelles – EU, cetățenilor britanici. La doar câteva zile de la această dezvăluire, importante publicații din media britanică au început să-și îndemne cititorii să voteze pentru Brexit.

De ce tema Bruxelles –Eu este importantă pentru sănătatea naturală

Fundația Dr. Rath este o organizație nonprofit care are ca scop stabilirea unui sistem global de asistență medicală. Acest lucru întră în perfect dezacord cu scopul industriei farmaceutice ”afacerea cu boala” ce vede bolile umane ca o investiție globală. Aceste interese de afaceri au fost arhitecții cheie din spatele creării Bruxelles – EU și speră la crearea unui monopol global cu medicamente sintetice patentate.

În consecință, au fost create legi foarte restrictive în privința sănătății naturale în Europa, ele fiind proiectate în așa fel să protejeze industria farmaceutică,în valoare de 1 trilion de dolari pe an, și să le ofere un monopol pe sănătate. În ciuda celor 44.000 de cereri pentru aprobarea unor atestate de sănătate naturală, numai 300 au primit autorizația. Și asta în ciuda a peste un secol de cercetări asupra vitaminelor și a micronutrienților esențiali.

Rezultatul referendumului britanic – ce pune la îndoială legitimitatea Bruxelles – EU – este un semnal pentru milioanele de europeni care sunt interesați în prevența bolilor: cu pereții acestei organizații prăbușindu-se, o nouă Europa se naște iar asistența medicală preventivă este unul din stâlpii de bază.

Către o Europă democratică, de către oameni, pentru oameni

Fundația Dr. Rath nu este împotriva unei Europe unite. Credem că viitorul continentului european trebuie să fie concept în jurul unei Europe democratice, creată de oameni, pentru oameni. De aceea am lucrat îndeaproape cu supraviețuitorii lagărului de la Auschwitz, cu care am împărtășit acest scop comun de mulți ani. În Noiembrie 2007, fundația noastră s-a întânlit cu peste 30 de supraviețuitori ai lagărului de exterminare de la Auschwitz, precum și din altele, în orașul polonez Oswiecim. Bazându-se pe crezul lor moral, acest  grup extraordinar de persoane au decis să participe la discuțiile despre viitorul Europei. Împărtășind experiențele lor din trecut și anticipând criza de legitimitate prin care trece Bruxelles – Eu astăzi, ei au propus o constituție a unei Europe de către oameni, pentru oameni.

Auschwitz_survivors_2007_meetingCheia acestei metode unice și democratice este protejarea sănătății și a vieții împotriva intereselor corporatiste, a căror profituri derivă din transformarea corpului omenesc, într-o piață de desfacere. Constituția se ridică deasupra ideologiilor politice și cheamă la protejarea unor zone cheie a vieții omenești împotriva intereselor corporatiste: dreptul la viață, dreptul la sănătate, dreptul la mâncare naturală, dreptul la un mediu înconjurător curat, respectul pentru demnitatea umană și protecția valorilor sociale.

Cum au recunoscut supraviețuitorii de la Auschwitz, pentru a construi o Europă cu adevărat democratică, aceasta poate să fie creată doar de către europeni, nu de corporații sau acționari politici. Mai mult, această Europă nu poate să fie creată prin adoptarea așa numitelor pacturi economice libere, a căror principali beneficiari sunt tot industriile farmaceutice, petrochimice și chimice, băncile și alte carteluri multinaționale. O Europă de către oameni, pentru oameni este exact opusul intereselor acestor organizații.

Prin votul de ieșire din Bruxelles Eu, britanicii au dat o lovitură puternică acestei organizații nedemocratice. Și mai presus de toate, votul a 17 milioane de oameni din Marea Britanie a fost un semnal de trezire pentru democrația din Europa. Acum, europenii au o șansă de a construi o Europă democratică, o Europă de către oameni, pentru oameni. Este timpul să începem!

http://www4.dr-rath-foundation.org/features/demise-of-the-brussels-eu-rise-of-a-europe-for-the-people-by-the-people.html